Bradul credincios

Putem spune ca a inceput iarna. Primii fulgi de zapada s-au asternut iar Craciunul este aproape. Mereu imi aduc aminte in aceasta perioada a anului de o sceneta care am jucat-o in clasele mici. Povestea imi place acum ca si atunci foarte mult.

Povestitor: Fiecare pom din lume
Are o poveste-anume…
Dar e una de demult
Si pe-aceea o ascult
Totdeauna de Craciun,
Dati-mi voie sa v-o spun:
Cand la Betleem, Maria,
Savarsind calatoria,
La nascut pe Fiul Sfant,
Ingerii din cer cantaind
Au dus vestea-n lung si-n lat
Ca un Rege va veni,
Pamantul va mosteni.
Pe atunci in tara-aceea
Care se numea Iudeea,
Domnea Irod-Imparat,
Stapan rau, ne-nduplecat.
Tulburat de-aceasta stire,
A tunat catre ostire:

Irod: Dau porunca-mparateasca:
Urma Lui sa se gaseasca
Si cu viata sa-mi plateasca
Pentru ca a cutezat
Sa se creada imparat
Mai marit, mai luminat
Decat cel inscaunat!

Povestitor: Maica Pruncului Iisus
Alergand in jos si-n sus
Fiului Sau Preacurat
Adapost I-a cautat.
Dar dupa o zi intreaga,
Obosita, fara vlaga
S-a oprit si s-a rugat
De-un stejar varde-rotat:

Maica Domnului: O, stejare credincios
Lasa-ti crengile in jos,
Frunza lor pe noi sa cada,
Ostasii sa nu ne vada.
Ajutor de ne vei da,
Bine-te-voi-cuvanta!

Stejarul: Maica Sfanta iubitoare,
Frunza mea e fosnitoare,
Zi si noapte n-are tihna,
Nu gasesti sub ea odihna!
Iar de-ti plange copilasul
Il va auzi ostasul.

Maica Domnului: Cat puteai sa fii de bun!
Dar n-ai fost si tie-ti spun:
Toamna cand o sa coboare
In coroana-ti fosnitoare
.verdele sa-ti rugineasca,
Vantul sa ti-o desfrunzeasca,
Frigul iernii inghetat
Sa-l intampini dezbracat.
Frunzele sa-ti creasca iara
Doar tarziu, in primavara!

Ma rog tie, fagule:
Primeste-ma, dragule,
In frunzisul tau umbros
Ca sa-L aperi pe Hristos.
Ajutor de ne vei da,
Bine-te-voi-cuvanta!

Fagul: Cat de mult ma-ar place mie
Din ramuri sa-ti fac chilie,
Dar ma tem, oastea cand vine
Sa ma taie din tulpina!

Maica Domnului: Nici tu nu vrei sa fii bun!
De-aceea si tie-ti spun:
Tame-te cand in padure
Va intra om cu secure,
Cautand din loc in loc
Lemne bune pentru foc,
Ca atunci tulpina ta
Se va pravali si ea!

Brad inalt cu frunza deasa
In umbrarul rau ma lasa,
Caci ostasii cu lanci de fier
Viata Pruncului mi-o cer!
Ajutor de imi vei da
Bine-te-voi-cuvanta!

Bradul: Maica Domnului Hristos,
Eu iti multumesc frumos
Ca pe mine m-ai vazut
Si-ajutorul mi-ai cerut!
Pruncului in fasetel
Ii voi face leganel
Si incet ii voi doini
Pana cand va adormi.
Din rasina, tamaioara
I-oi aprinde catre seara,
Iar din conurile mele
O sa-I fac lumanarele,
Pan’ la rasarit de stele.

Ostas: N-a fost drum, n-a fost carare,
N-a fost apa curgatoare
Si nici cuib de zburatoare
Sa nu le fi cercetat,
Dar de urma nu le-am dat!

Acest loc impadurit
Duce pana in Egipt.
Printre fagi, printre stejari
Se ascund mereu fugari.
Prunc si Maica de-au ajuns
Pe aici, s-or fi ascuns
Pe sub frunzele bogate.
Sa le rascolim pe toate!

Bradul nu l-am cercetat!
Oare cum de l-am uitat?
Nu e nimeni!E pustiu!
Sa plecam ca e tarziu!

Maica Domnului: Multumescu-ti, brad frumos,
Ai fost bun si credincios!
Fapta ta cea minunata
Va primi sfanta rasplata:
De acum pana-n vecie,
Lumea trebuie sa stie
Ca esti pomul de Craciun
Pentru tot crestinul bun.

An de an, copi-n cor
Ti-or canta colindul lor
Cu vers dulce si duios,
Brad frumos si credincios,
Si cu ei va fi Hristos!

Don't walk away

Don’t walk away
See I just can’t find the right thing to say
I tried but all my pain gets in the way
Tell me what I have to do so you’ll stay
Should I get down on my knees and pray

And how can I stop losing you
How can I begin to say
When there’s nothing left to do but walk away

I close my eyes
Just to try and see you smile one more time
But it’s been so long now all I do is cry
Can’t we find some love to take this away
‘Cause the pain gets stronger every day

How can I begin again
How am I to understand
When there’s nothing left to do but walk away

See now why
All my dreams been broken
I don’t know where we’re going
Everything we said and all we done now
Don’t let go, I don’t wanna walk away
Now why
All my dreams been broken
Don’t know where we’re going
Everything begins to set us free
Can’t you see, I don’t wanna walk away

If you go, I won’t forget you girl
Can’t you see that you will always be
Even though I had to let you go
There’ nothing left to do
Don’t walk away

Don't walk away - Michael Jackson

Un prieten adevarat te prinde de mana si iti atinge inima...

Daca ar fi sa cautam o definitie pentru "prietenie" orice cuvant ar fi sarac in continut, nu s-ar apropia nici macar putin de ceea ce poate insemna acest lucru. Intotdeauna m-am gandit ca in lume exista oameni speciali, oameni care pot intelege fara prea multe explicatii si care nu se grabesc sa judece din comoditate si oameni in care te poti increde, carora poti sa le impartasesti gandurile tale fara teama ca te vor trada, sa le ceri sfatul stiind ca ti-l vor da pe cel corect. Probabil am o idee prea idealista despre prietenia adevarata, dar vreau sa cred in continuare ca exista. Un prieten te ajuta sa-ti intelegi propriile greseli fara sa te demoralizeze, iti arata partea frumoasa a lucrurilor atunci cand totul apune, te sprijina cand nimeni nu-si intoarce privirea spre tine. Stie sa te invete sa zambesti atunci cand simti ca nu mai ai niciun sens, cand cazi in abis si nimic nu te opreste el iti intinde o mana si-ti arata soarele cum straluceste, cerul senin si copacii inflorind si-ti reda dorinta de a visa. Astfel de sentimente le pot trai doar cei carora intr-adevar le pasa, niste persoane care nu sunt egoiste si stiu sa imparta putinul lor cu celalalt. Sincer nu vad pe cineva preocupat continuu de ce zic ceilalti sa traiasca asa ceva pentru ca intervine invidia care ofileste pana si cea mai frumoasa floare. Am cautat mereu o persoana care sa ma inteleaga asa cum sunt, cu defectele si lipsurile mele, cu gusturile si visele. O persoana cu care pot sa comunic fara vorbe si sa stie ce gandesc doar privindu-ma in ochi. Poate faptul ca imi place sa ascult o persoana si nu ce au de zis ceilalti despre acea persoana ma face sa cer acelasi lucru. Ma irita cand cineva incearca sa ma schimbe si vor sa devin ca ei, cand cred ca ceea ce gandesc ei este corect si totul se rezuma la ei. Pe scurt...nu suport egoismul si pe cei care se simt superiori fara motiv. Un prieten nu-ti distruge sperante ci le alimenteaza si te motiveaza, te ajuta sa mergi mai departe. Se spune ca dupa un drum lung in intuneric gasim luminita de la capatul tunelului. Eu vreau sa-i multumesc acelei luminite pentru toate datile in care a avut rabdare, in care m-a inteles si m-a suportat. Esti unul dintre foarte putinii oameni pe care i-am cunoscut si intr-adevar au meritat, esti un om de aur mai dulce ca o raza de soare...(esti o fetita cu fundita:*)

Cuvinte

Uneori e asa nevoie de ele, iar alteori sunt pur si simplu inutile. Si tocmai atunci cand incerci sa alegi cele mai frumoase cuvinte, acelea care sunt pline de caldura, acelea care te poarta pe alte meleaguri, nu le gasesti. Cand iti doresti sa exprimi ceea ce simti parca e imposibil sa mai rostesti vreunul...oare pentru ca adevaratele sentimente doar se simt si nu exista pentru ele cuvinte sa le descrie?Probabil.
Tot mai des observ ca oamenilor le este rusine sa-si spuna "te iubesc", iar pe cei care o fac ii privesc urat, razand de ei. Si de ce? Este oare mai frumos sa vorbim ca sa mintim si sa mintim ca sa nu ne plictisim? Nu cred...
Si tot cu aceleasi cuvinte putem provoca atata rau, spunandu-le in momentul nepotrivit, fara sa gandim, din suparare sau poate din rautate si ranim exact pe cine nu ne-am dori niciodata sa ranim. Cu siguranta apoi nu vor mai fi folositoare, sa indreptam ceea ce deja am stricat.
Spunem cuvinte care credem ca le vom uita, poate acelea vor ramane mereu in memoria noastra, ne vor aminti de ceva frumos sau nu.
Sunt genu de om care nu uita usor anumite lucruri si stiu ca gresesc. Pentru ca le tin in mine si ceea ce reusesc este sa ma ranesc tot pe mine. Stiu ca nu e bine dar mi-e greu sa uit. Sunt seri in care imi aduc aminte de fraze spuse fara rost si rascolesc amintiri pe care nici n-ar trebui sa le pastrez. Acestea sunt momentele in care as vrea sa fiu ca mama...in momentul cand nu-i convine ceva sau se supara dintr-un anumit motiv se exteriorizeaza apoi uita si ii este bine.
Revenind...citeam zilele trecute niste documente despre psihologie si mi-a ramas in minte expresia "cuvantul este o arta" si intr-adevar. Ar trebui sa stim sa valoram acest lucru si sa ne simtim fericiti, in loc sa utilizam cele mai josnice cuvinte descriind pe cineva pe care nici macar nu-l cunoastem sau nu l-am intalnit. Ar trebui sa nu ne mai folosim de cuvinte frumoase ca sa inselam fara oprire. Ar trebui multe ce-i drept si lume nu este perfecta nici macar nu se apropie de asa ceva. Poate de aceea am invatat sa-i apreciez pe acei oameni care reusesc sa ofere speranta, carora le pasa dar de obicei in acei oameni se arunca cu pietre aceia sunt criticati, pe aceia lumea incearca sa-i doboare, iar aici m-am gandit la 2 persoane...

Lucruri importante...

Fiecare om are ceva, pe cineva important sau niste activitati la care pur si simplu nu poate renunta. Sunt acele lucruri care ofera liniste si te relaxeaza de fiecare data cand apar. Am auzit si vad de foarte multe ori ca multi oameni pentru a se simti bine au nevoie de multi bani lucru pe care intr-o anumita parte nu-l inteleg. Poate par invechita sau penibila dar in viziunea mea lucrurile simple sunt cu adevarat importante in viata. Nimic nu se poate compara cu un rasarit langa persoanele iubite sau acele clipe cand esti departe de o lume, care din ce in ce mai mult se complace sa faca rau sa traiasca in razboaie si sa spuna ca lupta pentru dreptate. Ce poate sa aiba mai multa valoare decat acele momente in care sustii cu adevarat pe cineva si toata inima e acolo, chiar daca acel acolo inseamna sa traverseze un continent si un ocean? In care fiecare rasuflare si gand se rasfrange asupra cuiva, care daca ar stii ar fi de 10 ori mai fericit. Lucrurile acestea aparent fara sens si trecatoare vor ramane mereu prezente.

Poate multora li se pare o prostie dar eu as preferea de un miliard de ori mai mult sa privesc un cer senin si sa stiu ca in alt colt o viata este salvata, decat sa stau intr-o sauna sau sa-mi cumpar un parfum scump.

De multe ori ma intreb ce ne trebuie sa fim fericiti? De ce exista atata invidie in lume? De ce nu ne multumim si cu acel putin pe care il avem? Iar gandul ca noi toti am putea face o diferenta doare, dar cuvintele sunt usor de spus si faptele greu de indeplinit.
Oare nu este frumos sa stai seara cu lumina stinsa si sa asculti melodiile care ti-au influentat viata, care iti aduc aminte de copilarie, de gandurile pe care le aveai atunci, de ce spuneai cand erai doar un copil? Pentru unii nu, pentru mine este totul...sau aproape totul.

Daca doar am aprecia aceste maruntisuri si n-am incerca sa fim cine nu suntem, daca nu ne-am simti mai importanti decat altcineva, daca ne-ar place sa fim simpli si traim cum simtim, oare n-am fi atunci pe deplin fericiti?

Printesa Diana

Acum 10 ani, un om cu o inima de inger, s-a stins din viata. A lasat in urma milioane si milioane de oameni care au iubit-o si mereu o vor face, milioane de suflete indurerate. A trait sa-i ajute si sa le ofere o speranta celor dezavantajati. A zambit pentru o lume mai buna si a facut tot ce i-a stat in puteri. Orice cuvant folosit pentru a o descrie sau a povestii ceea ce a facut este sarac.
Desi era printesa, Diana a calatorit in toata lumea, interesandu-se de nevoile oamenilor, fiind aproape de ei, sprijinindu-i si salvand vieti.

Fiind cea mai cunoscuta si iubita femeie din lume, nu s-a putut evita ca la fiecare pas pe care il facea sa fie urmarita de paparazzi. Se poate spune ca o vanau, iar acest lucru nu l-am inteles si nici nu il voi intelege vreodata. De ce daca incerci sa faci ceva bun, apare invidia celorlalti si curiozitate care ajunge pana la obsesie?

Citatele Dianei ma emotioneaza de fiecare data cand le citesc si stau si ma intreb, cum s-a intamplat tot...de ce?

"Anywhere I see suffering, that is where I want to be, doing what I can"

"Call me Diana, not Princess Diana."

"Don't call me an icon. I'm just a mother trying to help. "

"Everyone needs to be valued. Everyone has the potential to give something back. "

"HIV does not make people dangerous to know, so you can shake their hands and give them a hug: Heaven knows they need it. "

"I knew what my job was; it was to go out and meet the people and love them."

"I live for my sons. I would be lost without them."

"I think the biggest disease the world suffers from in this day and age is the disease of people feeling unloved. I know that I can give love for a minute, for half an hour, for a day, for a month, but I can give. I am very happy to do that, I want to do that."

"I understand people's suffering, people's pain, more than you will ever know yourself."

"I'd like people to think of me as someone who cares about them. "

"I'd like to be a queen in people's hearts but I don't see myself being queen of this country. "

"My first thoughts are that I should not let people down, that I should support them and love them. "

"Nothing brings me more happiness than trying to help the most vulnerable people in society. It is a goal and an essential part of my life - a kind of destiny. Whoever is in distress can call on me. I will come running wherever they are. "

"The greatest problem in the world today is intolerance. Everyone is so intolerant of each other. "

Inainte de toate acestea Diana a dat nastere a doi copii, William si Harry si fost o mama extraordinara.

Grija si dragostea ei pentru copii se vede si cand este aproape de acestia. Daruirea de care a dat dovada n-am mai intalnit-o la altcineva, ea este unica prin fiecare miscare fiecare vorba, prin orice facea.

Ea este una din persoanele care m-a inspirat cel mai mult. O admir pentru tot ceea ce reprezinta si mi-as dori din suflet sa traisca, dar ea s-a nascut sa nu moara niciodata pentru ca sufletul ei va trai vesnic. Floarea ce a fost Diana nu se va ofili niciodata, din contra va creste mereu, va fi mai frumoasa si mai stralucitoare...

Orice are un inceput...

De-a lungul timpului m-au interesat foarte mult parerile celor din jurul meu, am gresit punandu-le pe cele ale unor prieteni in fata celor cu adevara importante si sincere. Nu indrazneam sa ies din tiparul cu care acestia se obisnuisera si probabil ma pacaleam singura. Pana la un anumit punct am gandit la fel si n-au existat probleme, dar cand am inceput sa-mi apar ideile sentimentele si tot ce credeam s-au ivit divergentele, iar eu continuam sa ii consider prietenii mei. Acum privind in urma imi dau seama de multe lucruri, dar asta nu inseamna neaparat ca am si dreptate pentru ca omul este menit sa greseasca, iar eu nu sunt perfecta. Poate ca ce cred acum despre ei nu este tocmai corect, dar modul lor de a actiona, firea lor a dus la acestea. Nu incerc sa invinovatesc pe nimeni cu ceva ce eu am gresit pentru ca daca trebuie sa mai dau cateva pagini in urma si sa privesc derularea faptelor voi gasi ca eu am gresit. Eu n-am ascultat ce trebuia sa ascult, si ma incapatanam in ceva ce nu exista sau probabil era prea vag. Acum ma intreb de ce trebuie sa facem pe plac altora si sa ne transformam in ce vor ei in loc sa fim ceea ce ne dorim, sa fim exact asa cum ne simtim bine? De ce trebuie sa ne uitam in stanga si in dreapta si sa ne gandim ce zice un anonim? Orice zice nu el va simti pentru noi. Conteaza oare vorbele unor oameni care nici macar nu te cunosc?Nu.Cu siguranta nu conteaza.

Am citit Alchimistul de Paulo Coelho. Nu pot spune ca este romanul meu preferat sau ca ceva mai frumos n-am citit, dar mi-au ramas cateva citate in minte, si am realizat inca o data ca oricine ai fi, in orice situatie te-ai gasi trebuie sa lupti pentru visele tale. Sa nu renunti niciodata la ele si sa nu te sfiesti niciodata sa spui tare si cu fruntea sus "Asta vreau, asta imi doresc...". Pentru ca daca noi nu luptam pentru ele nimeni nu o va face. Deasemenea trebuie sa fim constienti ca nu trebuie sa ranim pe nimeni, iar implinirea a ceea ce ne dorim trebuie sa o obtinem prin cele mai curate mijloace. In randurile urmatoare m-am regasit cuvant cu cuvant si sunt convinsa ca multi sunt in aceiasi situatie:

"Cu prietenii pe care si-i face omul nu trebuie sa stea zi de zi. Cand vezi aceleasi fete mereu(...) ajungi sa-i consideri ca facand parte din viata ta. Si daca fac parte din viata noastra, incep sa vrea sa ne-o si schimbe. Daca nu esti asa cum vor ei, se supara. Pentru ca toti stiu exact cum trebuie sa traim noi. Si niciodata n-au habar de cum trebuie sa-si traiasca propriile lor vieti."

Toate in viata se intampla cu un scop sunt sigura. Daca toate acestea s-au intamplat ca sa stiu ca trebuie sa-mi apar ideile si sa nu plec capul in fata altora si sa nu judec pe nimeni din moment ce nu stiu nimic despre acel cineva si nu l-am intalnit atunci ma bucur ca s-au petrecut. Ar trebui sa luam in consideratie ca toti avem un suflet si toti simtim si nu este drept sa facem pe cineva sa sufere doar din cauza unor cuvinte fara rost...