Cuvinte

Uneori e asa nevoie de ele, iar alteori sunt pur si simplu inutile. Si tocmai atunci cand incerci sa alegi cele mai frumoase cuvinte, acelea care sunt pline de caldura, acelea care te poarta pe alte meleaguri, nu le gasesti. Cand iti doresti sa exprimi ceea ce simti parca e imposibil sa mai rostesti vreunul...oare pentru ca adevaratele sentimente doar se simt si nu exista pentru ele cuvinte sa le descrie?Probabil.
Tot mai des observ ca oamenilor le este rusine sa-si spuna "te iubesc", iar pe cei care o fac ii privesc urat, razand de ei. Si de ce? Este oare mai frumos sa vorbim ca sa mintim si sa mintim ca sa nu ne plictisim? Nu cred...
Si tot cu aceleasi cuvinte putem provoca atata rau, spunandu-le in momentul nepotrivit, fara sa gandim, din suparare sau poate din rautate si ranim exact pe cine nu ne-am dori niciodata sa ranim. Cu siguranta apoi nu vor mai fi folositoare, sa indreptam ceea ce deja am stricat.
Spunem cuvinte care credem ca le vom uita, poate acelea vor ramane mereu in memoria noastra, ne vor aminti de ceva frumos sau nu.
Sunt genu de om care nu uita usor anumite lucruri si stiu ca gresesc. Pentru ca le tin in mine si ceea ce reusesc este sa ma ranesc tot pe mine. Stiu ca nu e bine dar mi-e greu sa uit. Sunt seri in care imi aduc aminte de fraze spuse fara rost si rascolesc amintiri pe care nici n-ar trebui sa le pastrez. Acestea sunt momentele in care as vrea sa fiu ca mama...in momentul cand nu-i convine ceva sau se supara dintr-un anumit motiv se exteriorizeaza apoi uita si ii este bine.
Revenind...citeam zilele trecute niste documente despre psihologie si mi-a ramas in minte expresia "cuvantul este o arta" si intr-adevar. Ar trebui sa stim sa valoram acest lucru si sa ne simtim fericiti, in loc sa utilizam cele mai josnice cuvinte descriind pe cineva pe care nici macar nu-l cunoastem sau nu l-am intalnit. Ar trebui sa nu ne mai folosim de cuvinte frumoase ca sa inselam fara oprire. Ar trebui multe ce-i drept si lume nu este perfecta nici macar nu se apropie de asa ceva. Poate de aceea am invatat sa-i apreciez pe acei oameni care reusesc sa ofere speranta, carora le pasa dar de obicei in acei oameni se arunca cu pietre aceia sunt criticati, pe aceia lumea incearca sa-i doboare, iar aici m-am gandit la 2 persoane...