De-a lungul timpului m-au interesat foarte mult parerile celor din jurul meu, am gresit punandu-le pe cele ale unor prieteni in fata celor cu adevara importante si sincere. Nu indrazneam sa ies din tiparul cu care acestia se obisnuisera si probabil ma pacaleam singura. Pana la un anumit punct am gandit la fel si n-au existat probleme, dar cand am inceput sa-mi apar ideile sentimentele si tot ce credeam s-au ivit divergentele, iar eu continuam sa ii consider prietenii mei. Acum privind in urma imi dau seama de multe lucruri, dar asta nu inseamna neaparat ca am si dreptate pentru ca omul este menit sa greseasca, iar eu nu sunt perfecta. Poate ca ce cred acum despre ei nu este tocmai corect, dar modul lor de a actiona, firea lor a dus la acestea. Nu incerc sa invinovatesc pe nimeni cu ceva ce eu am gresit pentru ca daca trebuie sa mai dau cateva pagini in urma si sa privesc derularea faptelor voi gasi ca eu am gresit. Eu n-am ascultat ce trebuia sa ascult, si ma incapatanam in ceva ce nu exista sau probabil era prea vag. Acum ma intreb de ce trebuie sa facem pe plac altora si sa ne transformam in ce vor ei in loc sa fim ceea ce ne dorim, sa fim exact asa cum ne simtim bine? De ce trebuie sa ne uitam in stanga si in dreapta si sa ne gandim ce zice un anonim? Orice zice nu el va simti pentru noi. Conteaza oare vorbele unor oameni care nici macar nu te cunosc?Nu.Cu siguranta nu conteaza.
Am citit Alchimistul de Paulo Coelho. Nu pot spune ca este romanul meu preferat sau ca ceva mai frumos n-am citit, dar mi-au ramas cateva citate in minte, si am realizat inca o data ca oricine ai fi, in orice situatie te-ai gasi trebuie sa lupti pentru visele tale. Sa nu renunti niciodata la ele si sa nu te sfiesti niciodata sa spui tare si cu fruntea sus "Asta vreau, asta imi doresc...". Pentru ca daca noi nu luptam pentru ele nimeni nu o va face. Deasemenea trebuie sa fim constienti ca nu trebuie sa ranim pe nimeni, iar implinirea a ceea ce ne dorim trebuie sa o obtinem prin cele mai curate mijloace. In randurile urmatoare m-am regasit cuvant cu cuvant si sunt convinsa ca multi sunt in aceiasi situatie:
"Cu prietenii pe care si-i face omul nu trebuie sa stea zi de zi. Cand vezi aceleasi fete mereu(...) ajungi sa-i consideri ca facand parte din viata ta. Si daca fac parte din viata noastra, incep sa vrea sa ne-o si schimbe. Daca nu esti asa cum vor ei, se supara. Pentru ca toti stiu exact cum trebuie sa traim noi. Si niciodata n-au habar de cum trebuie sa-si traiasca propriile lor vieti."
Toate in viata se intampla cu un scop sunt sigura. Daca toate acestea s-au intamplat ca sa stiu ca trebuie sa-mi apar ideile si sa nu plec capul in fata altora si sa nu judec pe nimeni din moment ce nu stiu nimic despre acel cineva si nu l-am intalnit atunci ma bucur ca s-au petrecut. Ar trebui sa luam in consideratie ca toti avem un suflet si toti simtim si nu este drept sa facem pe cineva sa sufere doar din cauza unor cuvinte fara rost...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu