Cuvinte

Uneori e asa nevoie de ele, iar alteori sunt pur si simplu inutile. Si tocmai atunci cand incerci sa alegi cele mai frumoase cuvinte, acelea care sunt pline de caldura, acelea care te poarta pe alte meleaguri, nu le gasesti. Cand iti doresti sa exprimi ceea ce simti parca e imposibil sa mai rostesti vreunul...oare pentru ca adevaratele sentimente doar se simt si nu exista pentru ele cuvinte sa le descrie?Probabil.
Tot mai des observ ca oamenilor le este rusine sa-si spuna "te iubesc", iar pe cei care o fac ii privesc urat, razand de ei. Si de ce? Este oare mai frumos sa vorbim ca sa mintim si sa mintim ca sa nu ne plictisim? Nu cred...
Si tot cu aceleasi cuvinte putem provoca atata rau, spunandu-le in momentul nepotrivit, fara sa gandim, din suparare sau poate din rautate si ranim exact pe cine nu ne-am dori niciodata sa ranim. Cu siguranta apoi nu vor mai fi folositoare, sa indreptam ceea ce deja am stricat.
Spunem cuvinte care credem ca le vom uita, poate acelea vor ramane mereu in memoria noastra, ne vor aminti de ceva frumos sau nu.
Sunt genu de om care nu uita usor anumite lucruri si stiu ca gresesc. Pentru ca le tin in mine si ceea ce reusesc este sa ma ranesc tot pe mine. Stiu ca nu e bine dar mi-e greu sa uit. Sunt seri in care imi aduc aminte de fraze spuse fara rost si rascolesc amintiri pe care nici n-ar trebui sa le pastrez. Acestea sunt momentele in care as vrea sa fiu ca mama...in momentul cand nu-i convine ceva sau se supara dintr-un anumit motiv se exteriorizeaza apoi uita si ii este bine.
Revenind...citeam zilele trecute niste documente despre psihologie si mi-a ramas in minte expresia "cuvantul este o arta" si intr-adevar. Ar trebui sa stim sa valoram acest lucru si sa ne simtim fericiti, in loc sa utilizam cele mai josnice cuvinte descriind pe cineva pe care nici macar nu-l cunoastem sau nu l-am intalnit. Ar trebui sa nu ne mai folosim de cuvinte frumoase ca sa inselam fara oprire. Ar trebui multe ce-i drept si lume nu este perfecta nici macar nu se apropie de asa ceva. Poate de aceea am invatat sa-i apreciez pe acei oameni care reusesc sa ofere speranta, carora le pasa dar de obicei in acei oameni se arunca cu pietre aceia sunt criticati, pe aceia lumea incearca sa-i doboare, iar aici m-am gandit la 2 persoane...

Lucruri importante...

Fiecare om are ceva, pe cineva important sau niste activitati la care pur si simplu nu poate renunta. Sunt acele lucruri care ofera liniste si te relaxeaza de fiecare data cand apar. Am auzit si vad de foarte multe ori ca multi oameni pentru a se simti bine au nevoie de multi bani lucru pe care intr-o anumita parte nu-l inteleg. Poate par invechita sau penibila dar in viziunea mea lucrurile simple sunt cu adevarat importante in viata. Nimic nu se poate compara cu un rasarit langa persoanele iubite sau acele clipe cand esti departe de o lume, care din ce in ce mai mult se complace sa faca rau sa traiasca in razboaie si sa spuna ca lupta pentru dreptate. Ce poate sa aiba mai multa valoare decat acele momente in care sustii cu adevarat pe cineva si toata inima e acolo, chiar daca acel acolo inseamna sa traverseze un continent si un ocean? In care fiecare rasuflare si gand se rasfrange asupra cuiva, care daca ar stii ar fi de 10 ori mai fericit. Lucrurile acestea aparent fara sens si trecatoare vor ramane mereu prezente.

Poate multora li se pare o prostie dar eu as preferea de un miliard de ori mai mult sa privesc un cer senin si sa stiu ca in alt colt o viata este salvata, decat sa stau intr-o sauna sau sa-mi cumpar un parfum scump.

De multe ori ma intreb ce ne trebuie sa fim fericiti? De ce exista atata invidie in lume? De ce nu ne multumim si cu acel putin pe care il avem? Iar gandul ca noi toti am putea face o diferenta doare, dar cuvintele sunt usor de spus si faptele greu de indeplinit.
Oare nu este frumos sa stai seara cu lumina stinsa si sa asculti melodiile care ti-au influentat viata, care iti aduc aminte de copilarie, de gandurile pe care le aveai atunci, de ce spuneai cand erai doar un copil? Pentru unii nu, pentru mine este totul...sau aproape totul.

Daca doar am aprecia aceste maruntisuri si n-am incerca sa fim cine nu suntem, daca nu ne-am simti mai importanti decat altcineva, daca ne-ar place sa fim simpli si traim cum simtim, oare n-am fi atunci pe deplin fericiti?