Don't walk away

Don’t walk away
See I just can’t find the right thing to say
I tried but all my pain gets in the way
Tell me what I have to do so you’ll stay
Should I get down on my knees and pray

And how can I stop losing you
How can I begin to say
When there’s nothing left to do but walk away

I close my eyes
Just to try and see you smile one more time
But it’s been so long now all I do is cry
Can’t we find some love to take this away
‘Cause the pain gets stronger every day

How can I begin again
How am I to understand
When there’s nothing left to do but walk away

See now why
All my dreams been broken
I don’t know where we’re going
Everything we said and all we done now
Don’t let go, I don’t wanna walk away
Now why
All my dreams been broken
Don’t know where we’re going
Everything begins to set us free
Can’t you see, I don’t wanna walk away

If you go, I won’t forget you girl
Can’t you see that you will always be
Even though I had to let you go
There’ nothing left to do
Don’t walk away

Don't walk away - Michael Jackson

Un prieten adevarat te prinde de mana si iti atinge inima...

Daca ar fi sa cautam o definitie pentru "prietenie" orice cuvant ar fi sarac in continut, nu s-ar apropia nici macar putin de ceea ce poate insemna acest lucru. Intotdeauna m-am gandit ca in lume exista oameni speciali, oameni care pot intelege fara prea multe explicatii si care nu se grabesc sa judece din comoditate si oameni in care te poti increde, carora poti sa le impartasesti gandurile tale fara teama ca te vor trada, sa le ceri sfatul stiind ca ti-l vor da pe cel corect. Probabil am o idee prea idealista despre prietenia adevarata, dar vreau sa cred in continuare ca exista. Un prieten te ajuta sa-ti intelegi propriile greseli fara sa te demoralizeze, iti arata partea frumoasa a lucrurilor atunci cand totul apune, te sprijina cand nimeni nu-si intoarce privirea spre tine. Stie sa te invete sa zambesti atunci cand simti ca nu mai ai niciun sens, cand cazi in abis si nimic nu te opreste el iti intinde o mana si-ti arata soarele cum straluceste, cerul senin si copacii inflorind si-ti reda dorinta de a visa. Astfel de sentimente le pot trai doar cei carora intr-adevar le pasa, niste persoane care nu sunt egoiste si stiu sa imparta putinul lor cu celalalt. Sincer nu vad pe cineva preocupat continuu de ce zic ceilalti sa traiasca asa ceva pentru ca intervine invidia care ofileste pana si cea mai frumoasa floare. Am cautat mereu o persoana care sa ma inteleaga asa cum sunt, cu defectele si lipsurile mele, cu gusturile si visele. O persoana cu care pot sa comunic fara vorbe si sa stie ce gandesc doar privindu-ma in ochi. Poate faptul ca imi place sa ascult o persoana si nu ce au de zis ceilalti despre acea persoana ma face sa cer acelasi lucru. Ma irita cand cineva incearca sa ma schimbe si vor sa devin ca ei, cand cred ca ceea ce gandesc ei este corect si totul se rezuma la ei. Pe scurt...nu suport egoismul si pe cei care se simt superiori fara motiv. Un prieten nu-ti distruge sperante ci le alimenteaza si te motiveaza, te ajuta sa mergi mai departe. Se spune ca dupa un drum lung in intuneric gasim luminita de la capatul tunelului. Eu vreau sa-i multumesc acelei luminite pentru toate datile in care a avut rabdare, in care m-a inteles si m-a suportat. Esti unul dintre foarte putinii oameni pe care i-am cunoscut si intr-adevar au meritat, esti un om de aur mai dulce ca o raza de soare...(esti o fetita cu fundita:*)